(Timea Cosobea, participant in Programul Viaţa 2004)

Reflecţii după Programul Viaţa…

Mă simt datoare, în urma unui angajament, să încerc să-mi aştern sufletul pe hârtie; să încerc să realizez dacă am ajuns să mă cunosc. Dar, mai întâi, pentru cei ce citesc aceste rânduri, mă adresez printr-o rugăminte sinceră: vă rog să nu credeţi că scriu cele ce urmează cu o naivitate inocentă, văzute prin ochii unui copil.

Vreau să demonstrez că lumea poate fi schimbată, că lumea o putem schimba noi. Nu într-o clipă, nu într-o zi, nu într-un an. Sunt confidentă că acest lucru se poate face doar treptat. Dar după ce am reuşit să cunosc un grup de oameni extraordinari care au realizat că singura şansă de a salva societatea porneşte de la educaţie şi după ce am văzut rolul ambiţiei, al perseverenţei şi al implicării, am ajuns să cred că orice este posibil.

Am petrecut 5 zile în mijlocul acestui grup, participând în programul "Viaţa", un program organizat de Fundaţia Noi Orizonturi din Lupeni. Iar faţă de scopul nobil pe care acest grup îl urmăreşte, scop ce poate fi atins doar prin implicarea tuturor, am constatat că am o datorie sfântă, că am un angajament.

Având la bază un set de principii, bazându-se pe conceptul "educaţie prin experienţă", programul a reuşit să facă ceea ce probabil, noi n-am fi reuşit niciodată: ne-a unit.

Educaţia prin aventură constă în escaladarea stâncilor, cursuri de frânghii la înălţime, în înfrângerea propriilor temeri. Căci ţi-e teamă....Iar la gândul că cei ce abia de o zi sau două ţi-au devenit prieteni, sunt lângă tine şi te susţin...o înfrângi...îţi înfrângi frica. Îţi lărgeşti cercul de confort şi te ataşezi de cei din grup. Se formează o dependenţă reciprocă. Şi începi să îi iubeşti, să le acorzi încredere, să le dai şansa de a pătrunde în sufletul tău.

Această organizaţie a realizat că singura cale de a combate corupţia porneşte de la educaţie şi implicare, că este suficient ca o singură voce să vorbească despre societatea care poate să urce sau poate să coboare, iar celelalte o vor urma, împiedicând societatea să cadă. Am realizat că pentru a ne asigura viitorul, trebuie să acţionăm din timp. Iar viitorul suntem noi, cei ce nu şi-au părăsit copilăria.

Ne asigurăm viaţa, alegem să trăim. Dar acum trăim în poluare, ucidem natura, ne ucidem pe noi. Iar noi continuăm să spunem că am ales viaţa. M-am plimbat pe străzi şi am văzut hârtii, am văzut gunoaie. Am încercat să le adun, dar erau prea multe...iar eu eram singură. Vă cer ajutor!!!! Dacă fiecare cetăţean ar lua o hârtie şi ar pune-o în locurile special amenajate atunci aş ştii că vocea mea s-a făcut ascultată. Iar dacă articolul meu va rămâne fără răspuns, atunci voi scrie altul, din nou...din nou...până voi fi auzită.

Iar rugămintea mea o voi repeta: vă rog să nu găsiţi în cuvintele mele naivitate, vă rog să nu credeţi că le-am scris dintr-o pornire infantilă. Ci le-am scris cu toată sinceritatea în urma angajamentului pe care l-am luat. Am promis că mă voi implica şi că nu voi renunţa la cel dintâi eşec, nici la cel de-al doilea, nici la cele ce vor urma.

Şi vreau să le mulţumesc celor ce m-au sprijinit, acelor extraordinari oameni pe care "Viaţa" mi i-a scos în cale şi care sunt principalul motiv al acestui articol. L-am scris pentru ei, l-am scris pentru voi şi l-am scris pentru mine. L-am scris sperând că va primi răspuns.

Timeea este o fată de 14 ani din Petroşani. Ea este o fată foarte inteligentă dar care are o boală foarte rară (Oasele ei cresc in orizontala si nu pe verticala, cum ar trebui), iar in curând va fi supusă celei de a treia operaţii de corectare. Potrivit doctorilor, alte operaţii sunt iminente. Vă rugăm, spuneţi o rugăciune pentru ea!!!